Stimaţi colegi formatori,vă invit ca în cadrul acestei reviste să vă manifestaţi profesionalismul şi să împărtăşiţi din experienţa domniilor voastre şi altor colegi mai tineri în ale meseriei.
PARTENERIATUL PENTRU CALITATE ŞI CONCURENŢA CORECTĂ
În această săptămână a avut loc la Galaţi prima întâlnire între două şcoli unde s-au pus bazele unui parteneriat pentru calitate şi concurenţa corectă.
Este prima întâlnire de acest gen care are ca scop întărirea poziţiei şcolilor de şoferi mici şi mijlocii şi de ridicare a standardelor de calitate.
Elementul esenţial al discuţiilor a fost constituit din faptul că cei prezenţi nu îşi doresc eliminarea concurenţei ci găsirea de metode prin care să se îmbunătăţească calitatea procesului educaţional,metode de eficientizare a activităţii şcolilor de şoferi,metode de reducere a actului birocratic în favoarea şi beneficiul exclusiv al procesului de învăţământ.
S-au lăsat la o parte prejudecăţile şi orgoliile personale,s-au uitat vechile anemozităţi şi s-a trecut la dialog.
Invităm şcolile de şoferi care cred că se regăsesc în acest parteneriat să colaboreze pentru câştigul şi bunăstarea comună.
E LOC SUB SOARE PENTRU TOATĂ LUMEA !

De ce barbatii cu BMW-uri au succes la femei???
E foarte simplu, ele citesc: BE MY WIFE!!!!
 

Titlul paginii web

 
 

ATITUDINEA CONDUCĂTORULUI AUTO

Câteva cuvinte
despre atitudinea conducătorului auto
în trafic şi nu numai

Trăim într-o continuă mişcare, şi contrar părerii oficiale că maşina ar fi un lux care trebuie amendat sub toate formele posibile, se dovedeşte că este o unealtă ca multe altele, cu care ne satisfacem nevoia de mişcare pentru rezolvarea problemelor cotidiene.
Arareori ne mai găsim timp să o folosim şi ca mijloc de deplasare pentru agrement.
În acest context, ţinând cont că a crescut extraordinar în ultimii ani numărul de maşini pe drumurile publice iar reţeaua stradală este de mult timp depăşită din punctul de vedere al fluxului auto pe care trebuie sa îl suporte, circulaţia urbană a devenit pentru mulţi dintre noi un adevărat test de răbdare şi îndemânare.
Ar trebui ca toţi cei care folosim mai mult de nevoie decât de voie drumurile publice să avem o atitudine înţelegătoare şi răbdătoare în trafic. Auzim mereu scuza că suntem în mare criză de timp şi ne grăbim.
Din păcate tocmai această grabă a unora duce de multe ori la evenimente rutiere neplăcute şi pentru câteva minute virtual câştigate ajungem să pierdem mult mai mult.
Trece cate unul ca vijelia pe langă noi nesocotind cele mai elementare reguli de circulaţie şi bun simţ, te claxonează şi iţi dă flash-uri cu farurile să te dai din calea lui şi ce să vezi: la primul semafor, îl avem în fata noastră pe individul foarte nervos şi grăbit, apoi plecam împreună la culoarea verde a semaforului electric; asta în cazul în care nu este vorba de vreun „meserias daltonist” care mai trece şi pe culoarea roşie a semaforului.
Mă întreb la ce i-a folosit tot efortul, bruscarea maşinii pe care tot din banii lui trebuie să o intreţină, nervii inutili facuţi colegilor participanţi la trafic, dacă până la urmă ajungem la destinaţie aproape în acelaşi timp?
Nu mai spun că un astfel de comportament agresiv lasă frecvent loc greşelii care de multe ori are urmări foarte neplăcute, nu numai pentru cel în cauză ci şi pentru alţi participanţi care au avut ghinionul să se întâlnească cu el într-un moment nepotrivit.
„Cu rabdarea treci marea” spune o vorbă din bătrâni. Asa este. Putem foarte bine să ne rezolvăm problemele şi fiind calmi, ponderaţi, politicoşi. Gândiţi-vă că atunci când voi vă grăbiţi să ajungeţi undeva, colegul din maşina alăturată este şi el la fel de grăbit să ajungă altundeva!
Sunt destule situaţii în care putem renunţa câteva secunde la prioritatea noastră conferită de lege pentru a ajuta un „necajit” care datorită aglomeratiei ar pierde minute bune aşteptând să poată pătrunde în intersecţie! Poate nu vă pasă; roata totuşi se învârteşte şi nu durează mult până când ajungeţi în situaţia lui! Nu-i aşa că v-ar placea să întâlniţi un coleg amabil care să vă facă semn să intraţi deşi el are prioritate? Atunci ar fi cazul să fiţi şi voi amabili! Şi nu uitaţi, după ce aţi beneficiat de „favor”, un „multumesc” făcut cu una- doua licăriri ale lămpilor de avarie este binevenit!
Nu ar strica de asemenea mai multă politeţe când este vorba de schimbarea benzii de circulaţie în apropierea unei intersecţii pentru încadrarea pe banda corespunzătoare virajului la stânga sau la dreapta. Am constatat că destui dintre cei care au obţinut permisul de conducere de mai mulţi ani nu sunt la curent cu reglementările din ultima vreme privind regulile de schimbare a benzii de circulaţie în mers (mă refer la prioritatea celui ce vine de pe banda superioară pe banda inferioară). Nu o data te trezeşti înjurat sau claxonat deşi l-ai avertizat despre intenţia ta şi esti într-o poziţie care nu-l împiedică sa-ţi lase loc să schimbi banda de circulaţie. În cazul mai defavorabil al trecerii pe banda superioară de pe o bandă inferioară este şi mai greu, pentru că nici legea nu mai este de partea ta. Încă un motiv ca în astfel de situaţii, atunci când este posibil să dăm dovadă de puţină amabilitate. După cum am mai spus, roata se învârteşte!
Aţi ajuns la destinaţie şi poate este nevoie să folosiţi o trecere pentru pietoni. Sper să nu vă întâlniţi tocmai atunci cu „GIGEL”. Cum, nu ştiţi cine este GIGEL? Să vă fac cunoştinţa: este un fost coleg de serviciu. Într-o zi, a venit cu maşina la serviciu şi la plecare, eu fiind fără maşină, îl rog să mă ia şi pe mine până într-un loc, în drumul lui.
Urc eu lângă GIGEL, acesta porneşte, merge vreo doi kilometri şi apropiindu-se de o intersecţie destul de aglomerată de obicei, GIGEL al meu observă ca ar putea intra direct în intersecţie dacă nu l-ar încurca vreo doi „pârliţi” de pietoni care tocmai atunci îşi găsiseră să folosească trecerea pentru pietoni din faţa lui, înaintea intersecţiei. Să vezi şi să nu crezi: GIGEL al meu, având geamul portierei coborât, are o idee genială. În timp ce se apropia în viteză de intersecţie scoate capul pe geam şi răcneşte mai să mă surzească: BĂĂ, FUGIŢI CĂ N-AM FRÂNE, BĂĂ!!!! Nu spun că săracii pietoni l-au depăşit în demaraj pe Ben Johnson, făcându-i loc lui GIGEL! (Nu este banc, este fapt real! Inclusiv numele!)
Stimaţi actuali şi viitori colegi, nu cred că v-ar face plăcere să fiţi fugăriţi pur şi simplu pe trecerea pentru pietoni. Un gest amabil cu mâna îi ajută mult şi pe ei să vă cunoască intenţiile şi să nu mai piardă timpul nedumeriţi - ma lasă, sau nu, să trec? Aveţi de câştigat şi unii şi alţii. Am discutat subiectul cu toţi elevii mei şi am constatat că în momentul în care s-au văzut la volan, şi-au schimbat foarte mult părerea despre pietoni şi trecerea pentru pietoni.
Nu o dată am fost martor la gesturi necugetate ale unor colegi în trafic. Merg ei ce merg, căldură mare, beau şi ei un suc apoi constată că PET-ul este gol. Ce să-l mai care în maşină, greutatea suplimentară creşte consumul motorului, aşa că lasă dumnealor geamul jos să răsune din toate difuzoarele şi tunurile de BASS manelele de ultimul răcnet şi mă trezesc cu PET-ul lor direct pe parbriz. Dacă aş fi o domnişoară mai slabă de îngeri, cine ştie cum m-aş feri de el mişcând şi volanul necontrolat. Urmările pot fi bănuite.
Când lucrez cu elevii şcolii şi ieşim în afara oraşului în micile momente de pauză pe care le avem, alegem pe cât posibil un refugiu sau o pădurice unde elevii işi trag sufletul puţin şi pot lua o mică gustare. De mai multe ori am observat tendinţa unora de a-şi lăsa resturile pachetelului la locul de popas. Bine înteles că nu i-am lăsat şi i-am rugat să-şi ia punga cu resturi în maşină. Dragii mei, dacă eu plecam şi apoi ajungeaţi voi să va odihniţi un pic în acel loc, ce impresie şi ce poftă de mâncare mai aveaţi într-un peisaj colorat de pungi prăfuite, PET-uri, şi..... altele?
Dacă mă gandesc bine, majoritatea parcărilor dintre blocuri au şi rampă de gunoi alături.Nu putem duce o pungă câtiva paşi de la maşină până la pubelă în drumul spre casă? Eu cred că nu este un efort aşa de mare!
Aceeaşi români care aici nu ştiu (mai bine spus nu vor!) să se poarte civilizat, când ajung în occident se adaptează de minune. Deci ştiu ce au de făcutl. De ce nu s-ar putea şi aici???
Subiectul este departe de a fi epuizat, dar ideea trebuie să rămână: DACĂ VREM SĂ TRĂIM ÎNTR-O ŢARĂ CIVILIZATĂ, MAI ÎNTÂI TREBUIE SĂ FIM NOI CIVILIZAŢI!


STERIAN GHEORGHE
Instructor auto
şcoala de conducători auto EURO STYLE –PILOT GALAŢI
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one